Si totusi

Imi este somn.
As vrea sa scriu, dar s-ar parea ca zana inspiratiei m-a parasit asta seara.

O impresie a zilei de astazi? TV-ul nu face bine la sanatate. Eu sunt revoltat de faptul ca, pentru a vedea un amarat de film de o ora jumate trebuie sa suport 1 ora de reclame. Mi se pare un abuz psihologic. Stiu ca e o prostie ce zic acum, dar acesta este doar un mic exemplu al indobitocirii treptate la care oamenii sunt supusi. Cum oare copiii din ziua de astazi sa nu invete mai degraba despre anumite personalitati ca Andreea Esca, Andreea Marin, etc..., decat despre... cine oare? Mai exista ceva?

Te uiti la reclame. Ce vezi? Oameni fericiti, oameni care arata perfect, oameni care au un confort evident peste medie... Si apoi ti se prezinta un anumit produs care se incadreaza perfect in acest peisaj.

Si realitatea omului care se uita la reclama este cu totul alta. Cel putin la noi, aici, in tara, discrepanta dintre ce se spune ca este si ce este de fapt, este foarte mare. Te uiti la omul de langa tine si nu-l vezi fericit, ci intotdeauna invidios pe vecinii lui, ingandurat de probleme, ingrijorat de ziua de maine.

Ma gandeam la o chestie... astazi am trecut pe langa un om, un batran. Il stiam cat de cat, mai demult obijnuiam sa-l salut. Am trecut o data pe langa el, cand ma duceam la cumparaturi. Batranul se clatina si gesticula foarte ciudat. M-am simtit putin ciudat sa trec indiferent pe langa el, si totusi am trecut. La intoarcere, iar am trecut pe langa el. Mai intai eram in spatele lui. M-am uitat la felul in care merge: se vedea clar ca sufera, caci la fiecare pas scotea un oftat, si, dupa doi-trei pasi, trebuia sa se sprijine de ceva. Si de data asta am trecut pe langa el fara sa fac nimic, fara sa-l intreb daca se simte bine sau daca are nevoie de ajutor. M-am simtit oribil. Si mi-am adus aminte caci totusi eu sunt tipul de om care uneori reactioneaza la anumite asemenea situatii speciale.

Eu cred ca foarte putini oameni ar fi reactionat sa-l ajute pe acel batran. Ceea ce este foarte trist. Suntem atat de prinsi in chinul nostru numit viata incat nu ne mai intereseaza cei din jur, ci doar binele nostru, mai ales al nostru, si poate al catorva apropiati. Nu mi se pare corect. Oamenii din ziua de astazi functioneaza ca o turma. Cand un semen este incoltit, nimeni nu reactioneaza. Acest lucru este valabil si pentru hotii din autobuze. Toti suntem invatati cum sa ne protejam sa nu fim furati, deci, implicit, sa acceptam pasivitatea de a fi furati, daca nu suntem atenti, in loc sa fim invatati cum putem reactiona in asemenea situatii pentru a ne apara sau pentru a-i apara pe cei din jur. Dupa cum o arata si filmele, toti asteapta ca din senin sa apara un erou care sa-i salveze (vezi Spiderman, Superman, etc...), ceeea e o prostie. Societatea ne invata sa fim pasivi. E dureros. Cand se intampla ceva pe langa tine, trebuie sa reactionezi, caci de aceea ai fost educat si ai vointa in tine, si mai ales respect.

Societatea este un sistem de reguli fixe. Indiferent de felul de a fi al omului, castigat la nastere, societatea il transforma intr-un om social, docil, de duzina prin prisma comportamentului. Fiecare om are un set de reguli stricte pe care le urmeaza, conform statutului social. Nu exista libertate.

Legat de libertate, un om nu vrea sa fie liber. Un om vrea sa fie controlat. Un foarte bun exemplu pentru asa ceva este armata, unde un om accepta de buna voie sa fie controlat, sa fie trimis la moarte pe baza unor principii, reguli care nu sunt ale lui, ci ale sistemului in care traieste. Si totusi, acel om este fericit. El isi exprima fericirea prin libertatea restransa permisa de lantul care-l strange intr-o anumita pozitie sociala, localizare fizica, etc...

E ciudat, dar orice om este liber, si totusi nu are voie sa-si paraseasca tara. Este liber sa se plimbe pe unde vrea, dar atata timp cat nu incearca sa intre intr-o casa care nu-i a lui, intr-un loc interzis, etc... Este liber sa fumeze, dar atata timp cat o face acolo unde trebuie. Este o prostie. Un om nu vrea libertate. Vrea doar un motiv. Un motiv sa traiasca. O scuza. Iar daca se ofera cineva sa-l indrume, sa-l oblige sa faca ceva, este cu atat mai multumit. Stiu ca vei zice ca aici nu eshti de acord cu mine, dar trebuie cu totii sa recunoastem ca nu suntem originali in nimic din ce facem. Tot ce facem este copie: copie dupa altii, copie dupa natura, copie dupa orice. Nimic nu este original. Totul este obtinut prin observarea si intelegerea partiala a regulilor naturii.

Traim intr-un loc pe care nu-l intelegem. Ne-am creat propriul nostru set de reguli (societatea), ignorand cel deja existent (natura).

Literatura intotdeauna a fost domeniul de avangarda in privinta viitorului omenirii. Va fi interesant daca anumite prevestiri sumbre se vor adeveri. Realitatea se schimba sub ochii nostri. Societatea umana nu se poate lauda ca are o istorie prea indelungata fata de alte structuri ale naturii.

Ma opresc caci sunt tentat de a pune intrebari cu "oare?". Inca nu e cazul. Cert e ca societatea este cea care ne permite sa traim, fara ea am fi niste salbatici cu singurul scop de a supravietui de la o zi la alta. Asa macar, eu cel putin, imi pot permite sa imi port gandul departe in nori.

Iti doresc un soare calduros.