M-am razgandit

Cateva lamuriri:

Ceea ce scriu aici este destinat in primul rand mie. Stiu ca peste cativa ani cand ma voi uita pe ceea ce am scris mi se va parea interesant ca am putut gandi asa ceva si imi voi aduce aminte cu placere de inocenta acestor momente. Asadar, principalul beneficiar al acestor scrieri voi fi eu. Sa nu ma intelegi gresit, tu, cel care citesti aceste randuri si nu eshti eu, esti binevenit (binenteles, cu invitatie ;)) sa citesti orice am scris, si, eventual, sa iti spui si parerea ta, dar, sa nu te astepti sa-ti raspund. Nu din cauza ca nu as aprecia ceea ce imi scrii, ci din simplul motiv ca vreau sa scriu ce stiu, nu sa stau sa analizez ce scriu. Ideile pe care le expun nu trebuie sa fie corecte, nici macar finalizate, sunt doar niste impresii, niste transpuneri ale unor momente traite in timpul zilei, care mi-au ramas cat de cat intiparite, si despre care imi place cumva sa ramana undeva. Asadar, te rog sa scrii, dar te rog in acelasi timp sa nu te astepti la un raspuns din partea mea, cel putin nu prea curand. Caci, vezi tu, sunt sanse mari sa-ti raspund, daca postezi ceva interesant, dar nu acum, ci mai incolo.

Motivul pentru care am ales acest sistem "public" de a-mi expune gandurile este, comparativ cu un jurnal intim, faptul ca ceea ce scriu aici trebuie sa aiba o anumita decenta si logica literara, care ma constrange sa pastrez un scop. Tot ceea ce scriu aici are o tenta personala, dar nu ca ceva ce as scrie intr-un jurnal. Sa scriu un jurnal mi-ar fi mult mai greu decat acest blog, deoarece acolo ar trebui sa gasesc cuvinte pentru a descrie trairi, in timp ce aici pot bate campii prin ipoteze. Nu mi-ar face placere sa-mi fie descoperit jurnalul intim, in timp ce, acest blog, prin natura lui, este din start public, deci la indemana oricui, si deci nu este un pericol pentru mine. Nu ca as avea multe de ascuns...

Si acum, istoria zilei de astazi: cheful.
Cheful este starea de spirit care ma face/motiveaza sa intreprind ceva. Din pacate, in ultimul timp ma ocoleste din ce in ce mai des. S-ar parea ca atinge si acest blog. Si somnul... Si prin urmare, nu voi mai scrie despre nimic.

...
Atatia oameni. Atatea povesti. Fiecare om are o poveste atat de frumoasa de spus. Incredibil cat de nepasatori putem fi fata de povestile lor. Stau si ma gandesc la o chestie. Exista un subiect despre care nu stiu nimic, dar stiu ca, pentru a ma documenta despre el imi trebuie doar 5 minute, si atunci imi dispare cheful de a mai face asa ceva. Singura concluzie la care ajung este ca este prea multa informatie. Omul este asaltat de prea multa informatie, si atunci este nevoit sa o filtreze. Spuneam ca mi-ar place sa invat toata viata. Este adevarat, dar cu dramul. In ziua de astazi s-a ajuns ca cantitatea de informatii sa fie mult mai mare ca capacitatea umana de retinere de-a lungul unei vieti. Imi imaginez cu placere cum in vremea anticilor, un om putea fi expert in toate domeniile stiintei precum si atlet desavarsit, deoarece setul de cunostinte din acea vreme era extrem de redus. Ma gandesc cu groaza cum ar fi ca cei care creeaza toata tehnologia de care am devenit dependenti sa dispara. Hm, ce vreau sa spun e ca e greu de crezut ca un om ar mai putea crea ceea ce se produce la nivelul unei corporatii intregi. Si aici ma refer la produsele electrice, care integreaza din ce in ce mai multa inteligenta, compusa din mii de componente gandite separat de mii de oameni. In acest moment, ceea ce mai putem percepe noi este doar un nivel foarte inalt de abstractizare, o poveste a ceea ce se intampla in realitate. Cred ca s-a ajuns deja sa se intample ca in fizica: nu se stie exact ce se intampla, dar se banuieste ca fenomenul este ... Sau cel putin, se va ajunge in curand... Si probabil astfel va aparea si inteligenta artificiala, din limita inteligentei umane.

Sa sustin aceasta argumentatie: orice calcul, privit de la o anumita scala, are o anumita precizie. In viata de zi cu zi, precizia este suficienta, de exemplu, nimeni nu va observa niciodata ca atunci cand merge cu autobuzul i se schimba dimensiunile fizice in directia deplasarii... Insa, cand se ajunge la o anumita scala, nivel la care s-a ajuns tehnologic, apar anumite inconsistente care strica modelul initial. Momentan aceste inconsistente sunt cuprinse intr-o marja de eroare, dar se va ajunge la un moment in care marja de eroare va trebui coborata si efecte necunoscute vor aparea. Stiu ca sunt extrem de vag, aici las libertatea celui care citeste sa-si imagineze ce vrea, si ce poate, deoarece ce zic este doar o ipoteza. Nu stiu ce va fi, am doar o banuiala, un sentiment.

Sa vedem, poate mi-a venit cheful ;)...