Nevoia de sacru, adevaratul nonsens

N-am sa vorbesc despre religie.

Fiecare om are o opinie. Nu are de ales, traieste cea mai mare perioada de timp cu defectele si probleme lui, si atunci isi creaza o imagine proprie despre restul lumii aproape obligat.
Traim acum intr-o era de extrema informare: avem prea multe surse si prea putin timp.
Acesti factori cumulati fac ca discernamantul unei persoane sa devina ceva ocazional, intamplator.
Voi da un exemplu pentru a fixa aceasta idee: blogul. Este clar o evolutie a ideei de internet, de pus la comun a resurselor. Intamplator am dat peste un articol ce discuta despre blog. In general avem o parere buna despre fenomenul blog, si totusi cel care a scris articolul condamna aceasta forma de informare, deoarece 85% estima el ca este junk. Probabil ca nu este departe de adevar. Avand in vedere ca el a facut din scris o meserie ii dau dreptate. Si totusi, m-a facut sa ma gandesc de ce blogul a devenit o solutie de exprimare atat de eficienta. Initial m-am gandit ca marea majoritate a oamenilor au o slujba, si ca sa se poata apuca sa studieze si scrisul ar fi prea mult, si ca blogul este tehnologia de compromis... Dar cred ca exista o nevoie mai adanca.

Am vazut de curand creatiile lui Brincusi la el acasa si am auzit si povestea lor. A dat un sens unor opere care altfel nu ma impresioneaza prea mult.

Omul are nevoie de simboluri, de anumite constructii materiale sau imateriale care sa-i ofere o siguranta in viata, chiar si un scop.
Zilele trec de la sine, de obicei intr-o monotonie dinamica. E atat de monotona viata incat dinamismul rezervat fiecarei zile de obicei se repeta succesiv in saptamanile urmatoare. Monotonie inseamna viata fara sens, fara istorie.
Oricat de insignifiant ai fi, nu-ti doresti asa ceva, vrei sa arati ca, daca nu ai realizat ceva insemnat, macar ca ai fost in stare sa apreciezi ceva insemnat. De aici si toata nevoia de a copia a multor oameni.
Putini oameni se nasc artisti, muzicanti, actori, scriitori. Acestia sunt cei norocosi care raman pentru o perioada de vreme in istorie. Restul nu are de ales si se pierde in gramada. Blogul este modalitatea personala prin care un om isi asigura individualitatea, si eventual si sacrul.
Blogul ofera o comunicare intelectuala bidirectionala, nu mai interpune o bariera fizica.
Sacrul inseamna un lucru in care poti crede ca nu te va dezamagi.
Blogul poate fi considerat asa ceva: tu esti propriul dumnezeu, din cand in cand ai adoratori sau/si parteneri de discutii.
Asadar, chiar ca ar fi o discutie banala despre coana Leana din serialul preferat de la tv, blogul poate oferi o posibilitate de creativitate, si acest lucru probabil ca nu ar trebui neglijat si renegat.
Legatura care ar putea fi construita ar fi cam asa:
Sacru -> creativitate -> viata cu semnificatie, unde "->" inseamna determina.
Probabil ca blogul inseamna totusi ca fiecare vrea sa fie un mic scriitor genial, sau ca spera sa fie...
Caracteristica de sacru a blogului vine din unicitatea scrisului, oricat de oribil ar suna in urechile sau ochii altuia care citeste.
Chiar si aceasta alaturare, de sacru cu blog, este un nonsens, ceea ce releva pe de o parte o exprimare idioata, iar pe de alta parte o umbra de unicitate ce ar fi mai bine sa ramana in intuneric.

Daca sunt de acord ca nu e bine sa scrie oricine blog, de ce totusi mai scriu? Oare pentru ca blogul se adreseaza nivelului pe care-l alegi tu, nu cel dictat de norme: scriitori, profesori, etc?
Mmm, si totusi, blogul este cea mai rapida modalitate de a afla un interviu la cald, caci pana la urma asta-i echivalentul: un doctor care tocmai iese dintr-o operatie de lunga durata si este intrebat cum a decurs operatia de catre un reporter.

Si astfel obtii statutul de vedeta de o zi. Asadar, urmand firul logic, viata cu semnificatie inseamna de fapt sa fii pentru o zi o vedeta "Pro TV" cum zice reclama...

Pe de alta parte, orice s-ar spune, nu putem neglija faptul ca populatia globului s-a culturalizat enorm fata de celelalte epoci, asadar un aflux de minti scriitoricesti este oarecum normal.

Si totusi, este nociva intoxicatia informationala, si astfel ajung iar la inceput. Avand atat de multe surse de opinii, e greu sa-ti construiesti una proprie, si mult mai usor sa adopti una deja pregatita, gata sa fie pusa in gura ta. Si atunci, singura modalitate de a te apara, de a te defini, este printr-un blog propriu, nu? Pentru a te apara, devii la randul tau atacator.

Acum industria acestor bloguri este de abia la inceput, desi deja incep sa se inlantuiasca intre ele, probabil ca aceasta va deveni modalitatea de exprimare curenta, la scoala nu se vor mai cere comentarii, sau carti de citit, ci de frunzarit bloguri celebre si de contribuit printr-o anumita analiza la imbogatirea lumii blogurilor.
Reclamele vor deveni nelipsite, se vor crea povesti pentru ele, de vreme ce blog inseamna sa citesti.
Deja dezbaterile se fac sub forma de bloguri inlantuite, probabil ca aceasta va fi forma imbratisata si de televiziuni.

Un viitor aproape sumbru ne asteapta, si atunci, ne intrebam, cu s-a supravietuit pana acum?
Simbolurile.
Chit ca pentru mine acea poarta a sarutului nu are absolut nici o semnificatie, pentru multe persoane este un simbol care ofera un sprijin moral/intelectual/spiritual. Este bucatica de sacru de care are nevoie sufletul uman.

Ce conteaza cu adevarat totusi?