"Vad, nu, simt viteza cu care strabat vidul."
Nu este bine definita. Este una cu bucata de ghiata si piatra cu care se deplaseaza. Firele de praf din vid ii racoresc fruntea, suprafata de contact din fata a asteroidului, in timp ce darele de gaz ce le lasa in urma sunt ca niste plete ce urmaresc directia de miscare cu intarziere. Toate aceste lucruri le percepe inconstient, ca pe niste organe tactile.
Viteza este nemasurata, stelele din vecinatate apar ca dungi subtiri si albe, corpurile indepartate se deplaseaza incet din fata catre spate. Un nor de gaz care se vede in fata, in secunda urmatoare dispare undeva in spate.
Nimic nu este permanent si totusi totul pare nemiscat. Spatiul fiintei este vidul, pictat de dungi si puncte albe, si de vantul care adie fara zgomot, constant. Ii este greu sa formeze un alt gand in aceasta monotonie.
"Cine sunt?" Eterna intrebare rostita doar la 3 secunde dupa inceperea existentei. Se naste o stare de disconfort in fiinta, vizibila prin transformarea culorii exterioare a asteroidului inspre rosiatic. Asta si datorita trecerii printr-un camp ceva mai dens de particule, care au interactionat cu suprafata lui.
"Ce vreme perfecta pentru de pierdut la soare pe iarba in parc", declara extrem de visator Joe intrand in parcul public al orasului in care locuieste, intr-o frumoasa zi de duminica. Se intinde pe gazonul proaspat tuns si adoarme.
"Se intampla ceva", observa cu o umbra de interes fiinta. Deja au trecut milioane de ani de cand strabate spatiul, galaxia din care a pornit a murit demult in departare. Unul din rarele puncte care o mai intovarasesc in drumul ei se apropie din fata. La inceput mai incet, apoi din ce in ce mai repede.
O data cu intrarea in galaxie, ciocnirea de micii meteoriti care salasuiesc la granita ei produc o incalzire a asteroidului, tradusa de fiinta ca o usoara stare de emotie, nerabdare, anxietate in fata noului, necunoscutului.
"Calea Lactee". Aceste cuvinte ii trec prin gand si dispar. Nu le-a retinut. Nu are idee de unde stie cum se numeste galaxia in care a intrat, dar a si uitat sa se mai intrebe. In jur se desfasoara un vechi frumos spectacol: stele care se nasc, stele care mor, gauri negre detectabile doar prin forta enorma pe care o exercita asupra corpurilor din jur. Insa dispar la fel de repede cum apar, in timp ce fiinta de pe asteroid strabate spatiul in viteza. Ditr-o data o stea de dimensiuni mijlocii se apropie cu repeziciune. Nu o loveste, dar in timp ce trece foarte aproape de ea, lasa in urma ei o dara de apa care se evapora, cu o lungime de cativa kilometrii.
Traiectoria i s-a schimbat datorita atractiei gravitationale exercitata de soare. Imediat ce s-a departat de el, in cale ii apare un corp ceresc de dimensiuni mult mai mici, doar de cateva ori mai mare ca dimensiunile asteroidului. Este o planeta albastra. Se vad norii albi ce plutesc pe o suprafata apei, murdarita ici si colo de mici petece de uscat maronii si verzi.
Atat a apucat sa vada. Toate au disparut undeva in spate. Nici coada nu mai e, nici stelele galaxiei. Fiinta strabate singuratica iar spatiul. Punctele indepartate si adierea usoara ii insotesc zborul.
Deschizand ochii adormiti, Joe se gandeste: "Ce-ar fi daca?..." Nu-si termina gandul, toropeala punand din nou stapanire pe el, si adoarme la loc.
"Ce se intampla?" Fiinta este alertata. S-a intamplat ceva. Galaxia pe care tocmai o lasase in urma se intoarce. Nu intelege cum este posibil asa ceva. A suferit brusc o schimbare de directie de 180 de grade. Vrajita din nou de spectaculul oferit de stelele din jur, nu observa apropierea de o stea mare, rosie, decat prea tarziu.
Joe este trezit brusc de prietenii sai care-i aduc la cunostinta ca l-au lasat singur doar 5 minute, si ca el imediat si-a facut de cap in cel mai nerusinat mod: a adormit. Razand, se ridica si pleaca cu ei la film.
Fiinta isi inceteaza existenta la contactul cu suprafata stelei. Un ultim gand apuca sa formuleze inainte de a disparea de tot: "De ce?"
Tarziu in noapte, dupa ce a ajuns acasa, Joe isi aduce aminte gandul care l-a bantuit cat timp a atipit in parc pe iarba: "Ce-ar fi daca ar putea vedea un asteroid, si cum ar fi ciocnirea lui cu o stea…"
