joi, august 18, 2005

Oriunde esti, fericire.

NU, nu sunt de acord. Motivul este: Shania Twain cu You're still the one.


S-a creat la noi in tara o impresie gresita: tara noastra este mizera, urata, plina de tigani, hoti si mincinosi. Cel mai bine este sa pleci din ea, chit ca pentru culesc capsuni. In afara se fac banii seriosi.

O fi adevarat pentru unii, si sunt sigur ca pentru unii chiar este, dar pentru fiecare poveste de succes a unuia care se intoarce in tara exista zeci care sunt triste, caci pana la urma, afara este taramul tuturor posibilitatilor.

Nu mai sunt de acord ca afara e mai bine. Adica, evident, nivelul de trai e mai bun si o viata mizera acolo echivaleaza cu una rezonabila aici, dar lucrul care conteaza, si pentru care lupti pentru ca la sfarsitul zilei sa te poti bucura, este pana la urma fericirea. Nu trebuie sa calatoresti mii de kilometrii, sau mile in alte sisteme de masurare, ca sa-ti gasesti fericirea.

Pana la urma esti fericit acolo unde te simti bine, unde esti aproape de cei dragi, unde ai rostul tau, oameni cu care te poti intelege. De ce sa te smulgi dintr-o stare benefica spiritului tau pentru a alege sa alergi dupa altele? Pentru acei bani pe care-i vei avea, sunt sigur, peste cativa ani? Pentru toate acele lucruri pe care stiu sigur ca nu le-ai fi putut avea aici? Pentru un alt izvor de cunostinte, mai "bogat"? Chiar conteaza unde si cum traiesti? Nu raspunde cu da, caci nu asta-i raspunsul.

Pentru a fi fericit nu ai nevoie de asa ceva( desi nu-mi poate iesi din minte versul din Hotel Cismigiu al Vamei Vechi: "Fericirea este ceva ce nu poti atinge niciodata"), ci doar trebuie sa fii multumit cu tine insuti si cu cei din jur. Existenta inseamna lupta, scopul existentei omului insa nu este lupta. Omul este fiinta superioara cu datoria de a evolua, de a nu se mai lasa prins in captivitatea rutinei zilnice, de a gasi acea stare de iluminare care sa-i aduca linistea lui si celor din jur. Asemenea persoane sunt cele care au ramas in memoria oamenilor mai mult decat persoanele bogate care toata viata lor au strans bani. Cei din urma se pot lauda cu un nume de cladire, oras, strada, dar personalitatea lor dispare in negura uitarii, in timp ce alti oameni care sunt in cautarea altor valori decat cele materiale raman in memorie prin spiritul lor.

Nevoia de schimbare este scanteia care aprinde flacara vietii, motorul ascuns al freneziei din lume. E normal sa vrei sa parasesti cuibul, sa-ti faci un rost in viata. Perioada copilariei a trecut, vine vremea intemeierii unui viitor propriu, independent. Pentru unii e nevoie sa fie mai departe decat mai aproape, pentru altii nu. Nu conteaza, important e sa ajungi sa fii fericit, pentru ca la randul tau sa poti creea si tu niste copii, pe care apoi sa-i cresti, ca si ei la randul lor sa poata pleca departe de tine. Nu pana la urma asta-i rostul tau?

Iti construiesti viitorul, il vezi in fata ochilor cum se deruleaza, cum se organizeaza fiecare bucatica din el... si poate ca-i mai bine asa. Nu trebuie sa te intrebi de ce ai tu acest viitor, de ce nu ai fost tu in acel avion care s-a prabusit, de ce nu pe tine te-au luat apele, de ce nu tu te-ai nascut intr-un biet satuc din Africa... nu, universul tau este pregatit pentru tine, si desi inca nu stii sigur ce te asteapta, el iti da siguranta ca decizia ta este buna, ca tu intr-adevar contezi pentru tine. Oricum, mai bine decat sa fii o simpla leguma, verde, atarnand de o crenguta subtire, care se clatina in soarele cald de vara, care-ti da energia sa -ti schimbi culoarea in acel rosu aprins, culoarea vietii si a bucuriei.

Da intr-adevar, nu are mult sens ce scriu, stiu ca tu nu ma aprobi, stiu ca iti dai seama ca sunt suparat. Evident ca sunt suparat. Exista amintirile. Asta este tot ce mai ramane dupa ce pleci. Amintiri placute mai ales. Valoreaza enorm pentru fericirea mea si a ta. Dar, daca tu nu esti sa faci unele noi, acestea vor disparea, si, o data cu ele, si tu din mintea mea. Te-ai gandit daca merita asa ceva? Merita sa pierzi un lucru bun pentru alt lucru mai bun, dar altfel?...
Admir inocenta. Un inocent nu stie niciodata ce pierde neincercand un lucru. Tu pleci pentru ca asta-i mersul normal al vietii, un inoncent, nestiind acest lucru, nu va pleca, si are sansa sa fie mai fericit ca tine, caci nu a pierdut pe nimeni din jur. Dar nici nu a castigat. La fel ca un idiot.

Dar tu le stii mai bine... eu sunt o biata adiere de vara.

2 comentarii:

RME spunea...

Adevarul e ca nu shtiu melodia "You're Still The One" dar pot sa zic ca imi place (din f. multe motive :P) melodia "Forever And For Always". Sa purcedem insa la drumul deschis de mesagiul asta bine meshteshugit de tine.

O sa incep cu un citat care zice cam asha: The foolish man seeks happiness in the distance; the wise man grows it under his feet. Ii apartzine lui J. Robert Oppenheimer [1]. E true? I think it is... Fericirea depinde printre altele shi de capacitatea fiecaruia de a fi fericit, de a creea fericire, de a face zilele celor din jur un pic mai fericite. My 2 cents... :P

Este cel mai bine sa pleci din Romania? Nu. Cel mai bine e sa shtii ce itzi doreshti, sa shtii sa alegi un drum care sa te duca acolo, shi sa ai puterea sa crezi in tine shi sa nu regretzi alegerile facute.

Despre bani: sunt un lucru serios insa nu e singurul shi in nici un caz nu cred ca cel mai important.

O poveste de succes, zeci triste: daca ne uitam un pic in societatea care ne inconjoara poate ca de fapt chiar asta e shi raportul dintre cei care pot cu adevarat shi cei care cred ca pot. Exista shi ghinion shi exista shi neshansa insa ash zice ca exista shi oameni care risca prea mult. Shi cum sunt un pesimist nu se poate sa nu imi pun intrebarea daca nu cumva fac shi eu parte din aceasta ultima categorie. :|

Afara nu e neaparat mai bine cat e mai altfel. Unele lucruri sunt mai bune iar altele sunt mai rele. In ambele categorii exista lucruri pt. care merita sa pleci shi respectiv pt. care merita sa nu o faci. Daca exista insa anumite lucruri care il situeaza pe cineva mai aproape de "fericire", iar ele sunt afara, atunci de buna seama ca e bine sa mearga acolo. Daca insa printre cele fara de care nu poate trai se afla in Ro atunci cu sigurantza plecatul e o gresheala. My part: am plecat pt. sistemul universitar american shi inca nu cred ca am greshit. Lucrurile sunt in mare parte asha cum am crezut, atitudinea fatza de scoala shi research e asha cum mi-am dorit shi exista oameni shi lucruri interesante care sa imi satisfaca pe deplin nevoia de cunoashtere. The other side: e mai greu decat mi-am imaginat shi un alt lucru pe care l-am subestimat e despartzirea de colegii shi prietenii din Ro. Why? Pentru ca pe langa evidenta brusca despartzirea fizica (azi eram in EF303 iar maine eram in WP425) a urmat (shi urmeaza) o lenta departzire reala. Simt shi vad cum, in fiecare zi shi cu fiecare eveniment pe care il aflu dupa ce a avut loc, ii pierd incet-incet in mod iremediabil. Ma "scurg" parca din viatza lor... Pt. ei poate ca asta nu reprezinta un lucru chiar asha de rau (in fond e relativ "binele" pe care putem sa il facem/inspiram celor din jur) insa pt. mine e parca o pierdere iremediabila, o pierdere imposibil de recuperat. Poate ca pesimismul de care am mai adus de altfel vorba imi distorsioneaza perceptzia acestor lucruri... poate ca in fond, there's only "yes". [2]

Trecand mai departe: ai dreptate cand vorbeshti de banii pe care cu sigurantza ca o sa existe. Exista insa shi un alt motiv pt. care "afara" e mai tentant decat "inauntru". Nu-i neaparat un motiv un motiv f. puternic pentru mine insa tzinand seama ca mi-a trecut prin cap tot inseamna ceva: exista ceva irezistibil in a te desprinde, de a te rupe mai exact din lumea in care ai crescut shi a incerca sa itzi apropriezi o alta. Suna prea... wasteful pentru zilele noastre? Poate ca da insa nevoia de asha ceva exista de prea multa vreme pentru ca ea sa dispara. Deci la partea asta my point ar fi ca: uneori conteaza unde traieshti. Conteaza ca e altul. Oricare altul. Conteaza ca ai fost in stare sa reusheshti sa faci parte dintr-un altul.

E adevarat ca multzumirea e ceva in cautarea suntem cu totzii in drumul spre fericire insa... modul in care ramanem in amintirea celorlaltzi nu-i (pt. mine cel putzin) un scop (sau o consecintza) important. O incercat de demonstratzie ar fi urmatoarea: sa zicem ca o anumita persona nu-i unul din oamenii care sa ramana in memoria celorlaltzi prin realizarile spirituale dar ca e cea care a inspirat pe altcineva sa devina asha ceva. Potzi considera o astfel de persoana implinita? Eu cred ca da. Atat timp cat reusheshti sa pui in viatza celor care te inconjoara un strop de bine, sa ii ajutzi cat de putzin sa devina ceea ce vor, sa le alungi o parte din gandurile negre cand sunt impovaratzi de probleme, sa fii alaturi de ei atunci cand au nevoie de tine nu cred ca mai conteaza daca ei ishi vor aminte sau vor aprecia asta in vreun fel sau altul.

Construitul viitorului... uneori e bine sa il construieshti (sau macar sa incerci) asha cum crezi de cuviintza. Alteori e bine sa ii lashi pe altzii... In functzie de cum e fiecare varianta cea mai buna e fie intr-o parte, fie in cealalta, fie undeva la mijloc.

Amintirile... eheee... amintirile. Eu pierd amintirile daca nu petrec cu ele in mod constant nu anumit timp. Shi cum nu prea o fac intr-adevar incet-incet pleaca shi lasa in locul lor impresii... impresii de bine... shi gol pt. ca nu mai exista detaliile care sa dea le consistentza. De disparut insa nimeni nu dispare. "Nu le dau eu voie" ar spune Olgutza din "La Medeleni". :-)

Ce spui despre inocentza ma face sa ma gandesc la urmatorul lucru: exista oameni care traiesc mai bine de 100 de ani. Sunt in general oameni cumintzi care au reushit sa se mentzina in forma prin diverse activitatzi zilnice (de ex. impletit). Shi totushi... de partea cealalta a comparatziei exista oameni care au dus o viatza agitata de diverse evenimente, persoane care au trecut prin multe, shi-au dorit multe, au luptat pt. ele, poate chiar le-au shi obtzinut insa in final au shi platit printr-o viatza mai scurta decat ceilaltzi. Iar acum vine intrebarea: unde vrem sa fim? Eu shtiu unde vreu eu sa stau. Voi lupta. Shi da, voi plati pretzul corespunzator la vremea potrivita.

Le shtie cineva mai bine? I don't know... Ii invidiez pe cei care reushesc sa ishi gaseasca multzumirea sufleteasca in religie.

Shi un fel de PS: scriind ultima parte a acestui mesaj am ascultat melodia despre care ziceam la inceputului lui ca nu o shtiu. Frumoasa melodie. :-) "Plange" parca intr-un mod dulce-amarui foarte placut...

Shi inca ceva: incepul melodiei imi aduce aminte de... Atomic Kitten - Whole Again, o melodie care m-a "bantuit" cu ceva ani in urma.

Aici se termina raspunsul meu. See you soon! :P

[1] Pe paginutza pe care l-am vazut Oppenheimer era trecut ca Oppenheim. Cred insa ca era doar o gresheala neintentzionata.

[2] And, in the end, it simply isn't worth / Your while to try and clean your life away. / You can't. For, everything you do or say / Is there, forever. It leaves evidence. / In fact it's really only common sense; / There's no such thing as nothing, not at all. / It may be really very, very small / But it's still there. In fact I think I'd guess / That "no" does not exist. There's only "yes" -- Yes, un film scris shi regizat de Sally Potter

[3] Diana: If you ever want something badly, let it go. If it comes back to you, then it's yours forever. If it doesn't, then it was never yours to begin with. -- Indecent Proposal

A.Iosup spunea...

O viziune hedonista: ce conteaza e fericirea, restul poate sa se inece.

Cum ramane cu posibilitatile de exprimare, cu modul in care iti poti contrui o cariera (vezi afirmatiile lui Razvan legate de sistemul universitar american) sau o familie, si multe alte lucruri de aceeasi factura?

In rest, mai nou tara noastra este vazuta ca un loc ploios, in care oameni tristi isi privesc casele cum se duc pe Apa Sambetei. Mai precis: de afara lucrurile se vad mereu distorsionate, iar accentele sunt cele care iti raman in minte. Sau lipsa lor, ca atunci cand spui ca suedezii sunt plictisitori...