Reactii

Simti nevoia sa reactionezi. Te inteleg. Altfel nu as scrie aceste randuri. Dar ti-ai pus intrebarea daca chiar ma intereseaza? Daca intereseaza pe cineva? Adica cine te crezi tu sa poti asa, pur si simplu, sa-ti pui amprenta intr-un loc care nu-i al tau? Sau, mai exact, prin raspunsul tau atotstiutor, sa minimalizezi tot ce eu trudesc aci sa scot din mine? De ce crezi ca esti atat de capabil sa intelegi ce vreau eu sa spun? Mi s-a spus ca nu are rost sa fac ceea ce fac, caci ar trebui mai bine sa ma apuc sa citesc niste carti de filozofie.
Stau calm. Nu ma intereseaza. Scopul meu nu e sa-ti fac tie pe plac si sa te las sa te exprimi, sau cumva impreuna sa ajungem la intelepciunea suprema si sa ne luminam viata. Nu. Eu sunt EGOIST. Eu nu te vreau.

Ba te vreau. Ce sa ma mint. Te vreau sa revii. Dar nu asa cum iti imaginezi tu. Iti admir tenacitatea de a incerca sa intelegi ce scriu, si mai ales sa incerci sa-mi raspunzi asa cum esti tu invatat, in stilul tau propriu, dar oare se potriveste cu stilul meu? Oare este cea mai buna metoda aceea de a intina ce pun eu aci cu niste fraze simple, bine alese de tine, care rezuma incorect ceea ce vreau eu sa sugerez?

Si totusi, te vreau. Te vreau sa revii. Dar nu asa cum crezi tu. Te vreau sa vii, sa citesti, sa reflectezi, sa ignori, sa injuri, sa te superi, sa reactionezi, sa faci ce vrei, ca doar suntem publici pana la urma si nu pot sa-ti interzic nimic.
DAR, mai important, te vreau sa revii. Sa revii peste 1 an, 5 ani, sau poate chiar 10. Revino si citeste-ma. Poate din intelepciunea gatuita a mintii mele vei vedea altfel lucrurile in alt timp, si poate-ti va folosi. Poate doar iti vei aduce aminte.

Dar nu uita, revino!