miercuri, iulie 06, 2005

Adeptul unei casatorii tarzii

Fii atent!
Iti vand potul cel mare: casatoreste-te cat mai tarziu!

Vad ca te-am bagat in ceata. Hai sa-ti explic de ce.

Vezi tu, lucrul care mobilizeaza un om sa traiasca este scopul. Pentru a dori sa traiesti trebuie sa ai un scop. Casatoria are nefericita propietate de a omori orice scop nobil al vietii... de fapt, orice scop placut. Raman doar obligatii.
Viata este o pendulare intre scopuri, inspirate din idealuri, deci, aproape imposibil de realizat (zic aproape, caci, fata de idealuri, 1 la mie, sau mai rar, se mai intampla sa se indeplineasca, vezi castigatorii la loto: cati joaca si cati castiga...), si obligatii. De obicei, pentru realizarea unui scop, incep sa-ti faci obligatii, pe care le garantezi cu succesul scopului. Daca, as zice binenteles, dar poate e prea dur, nu se indeplineste... raman obligatiile.

Dupa aceasta abureala care te-a abatut de la scopul principal al chestiunii de o atac acum, sa ne intoarcem la subiect. Conform demonstratiei anterioare, o casatorie este un scop, chiar nobil as putea spune. Cand te gandesti la casatorie, binenteles ca indragostit fiind, o vezi ca pe paradis, un moment temporal vesnic in care tu si partenerul tau puteti fi fericiti pentru totdeauna.

Mda. Cat te tine? 1 luna? 3 luni? 6 luni? 1 an? 5 ani? Specialistii nu au gasit un raspuns exact, desi probabil ca se gaseste acu undeva in lume un laborator care face asemenea de experimente pe soareci (?!?!; oricat de ciudat ar parea; stiti experimentele pe oameni nu prea sunt admise), cert e ca acel moment temporal are o durata extrem de bine precizata, finita. Nu tine mult, oricat de mult ai vrea sa crezi. Iti trece. Stii, cand te-ai indragostit, si apoi casatorit, vezi doar lucrurile bune din partener, toate defectele sunt atuurile lui/ei care-ti plac atat de mult, dar, cu timpul, fiecare astfel de "calitate" se transforma si in ochii tai in defectul care este, eventual mult amplificat, deoarece a trebuit sa traiesti cu el prea mult. Nu are rost sa divaghez prea mult in aceasta directie, pentru ca stii ca este adevarat, doar un mic exemplu: meciul pentru barbat. La inceput femeia incearca sa ia parte, sau macar sa-i creeze conditii cat mai optime de "vizionare", singur sau cu prietenii, dar, cu vremea, aceasta perioada din viata barbatului devine un cosmar pentru femeie, care va incerca cu orice chip sa-l faca sa-l rateze, de exemplu, prin inventarea unui motiv urgent si stupid ca nevoia de a se duce sa cumpere paine, lapte, etc...

Poate am insistat prea mult, dar sa mergem mai departe.

De ce totusi o casatorie tarzie? Lasand la o parte toate probleme care oricum vor aparea, casatoria este totusi scopul suprem in viata: gasirea partenerului cu care sa traiesti toata viata si sa faci copii, si apoi sa mori. Si atunci, pentru a o face totusi mai placuta, ai nevoie de un partener care sa arate totusi, inca prezentabil, oricat de inaintat in varsta si in casnicie ai fi. La o casatorie de prea tanar, partenerii, dupa atata chin garantat de casnicie, au tendinta de a-si modifica trasaturile faciale si fizice, ca dupa o operatie estetica, numai ca in sens invers: adica spre mai rau. Acest lucru este inevitabil, datorita batranetii.

Dar, se stie ca pentru a te putea casatori trebuie sa pacalesti pe cine trebuie, si pentru aceasta trebuie sa te prezinti intr-o forma atragatoare in ochii partenerului, ori fizic, ori banesc. Deci, daca te casatoresti mai tarziu, ti se garanteaza ca partenerul tau inca va arata onorabil si prezentabil la varsta respectiva, ceea ce nu e cazul, pentru aceeasi varsta, dar la o casnicie de tineri...

Iata, qed, motivul a fost divulgat.

Pentru exemplificare, sa alegem o persoana cu respectabila varsta de 50 de ani.
1. Arata inca onorabil. Atunci cauta o persoana de aceeasi varsta sau mai tanara care sa arate tot onorabil. Deja nu conteaza banii la o asemenea varsta, daca prima persoana vine cu aspectul. Pentru restul casniciei, se garanteaza ca aspectul fizic se va pastra. Nu mai are mult...
2. Are bani. Atunci cauta o persoana de aceeasi varsta sau muuult mai tanara, dar care din punct de vedere fizic sa arate mai mult decat prezentabil. Si astfel, pentru durata casniciei, se garanteaza pastrarea aspectului placut fizic al perechii. Nu mai are mult, deoarece daca partenerul este muuult mai tanar, din diverse motive apar mai repede anumite boli ale batranetii.

Sper ca te-am convins! Ne vedem in 2040.

2 comentarii:

Monica spunea...

:) funny.
Pai daca te casatoresti la 50 de ani, cum sa mai ai copii ? Asta ca sa sar peste celelalte aspecte..
Sau, ca sa mai iau unul in considerare, de unde stii tu toate chestiile astea despre casatorie ? Din auzite probabil. Si ce te face pe tine sa le iei de bune. Eu zic ca este un lucru bun la tine ca, fata de tot ce ajunge la urechile tale, ai o atitudine critica. Prejudecatile astea le-ai trecut printr-un filtru critic ? :)
Si, in fond, noi suntem cei care ne facem propriul destin. Nu crezi ? De ce sa fie casatoria noastra le fel ca a celor cu care am vorbit sau de la care am auzit fel-de-fel de chestii ? Poate ca noi putem sa o facem sa fie altfel, mai frumoasa, mai buna. Te-ai gandit ca lucrurile merg prost pentru ca oamenii lasa lucrurile "in mana sortzii", le lasa sa se intample si nu se gandesc la consecintele neglijentei lor ?
Si mai e ceva. Te-ai gandit la consecintele diferentei mari de varsta intre parinti si copii ? Si asa 20 de ani este mult, sunt alte gusturi, alte scari de valori, etc. Sau nu se mai pune problema sa ai copii ... (vezi inceputul comentariului) ? :)

RME spunea...

Omoara oare casatoria orice scop nobil? Poate ca omoara unele din ele dar pe de alta parte le face pe altele posibile. Copii sunt un exemplu bun. Nu-i nobil destul? Eu zic ca este. Se poate sa decid ca nu-s in stare sa fiu parinte shi atunci sa nu vreau copii insa pt. cei care au curajul asta am tot respectul shi admiratzia. Ok, ok, ok... exista shi unii care fac asta in mod iresponsabil insa nu vreau sa ii pun la socoteala.

Copii pot fi privitzi shi ca o obligatzie insa nu-i oare o obligatzie care poate da o multzime de satisfactzii? Nu-i oare o "dulce" placere sa ii ocroteshti primii ani de viatza? Sa te "chinui" sa iei cele mai bune decizii pt. ca in cele din urma sa poate deveni un el/ea capabil sa ishi gaseasca singur/singura rostul in lume? Eu cred ca toate astea puse cap la cap fac ca avantajele sa depasheasca dezavantajele shi obligatziile sa fie mai putzine decat placerea.

In ce priveshte "plictiseala" unui singur partener ash zice ca se poate shi sa nu fie asha. Atunci cand te hotarashti sa spui "Da"-ul in atzi continua viatza alaturi de cineva asta nu inseamna ca totul o sa ramana la fel. Inseamna (pt. mine cel putzin) doar ca ai incredere ca orice probleme ar aparea le vei putea rezolva impreuna cu partenerul tau.

Despre "indragostit" n-ash avea de zis decat urmatoarele: cred ca e un motiv f. bun ca sa te casatoreshti cu cineva. Why? Pt. ca oricat ar dura e mai bine sa ai in capatul de inceput nishte amintiri frumoase. :P Poate ca-s cam superficial privind asha lucrurile insa cred cu tarie ca lucrurile neplacute pot fi uitate (sau in orice caz minimizate) in timp ce lucrurile placute trebuie sa existe pt. a avea ce sa itzi aminteshti.

* * *

Ca sa te casatoreshti nu cred ca trebuie sa pacaleshti pe cineva cu ceva. Daca incerci sa faci asta atunci f. probabil casatoria nu are shanse prea mari de reushita. Nu-mi pare insa ireal ca doi oameni, fie ei shi de varste tinere :P, sa fie capabili sa se prezinte in fatza celuilalt asha cum e, cu toate chestiile bune shi cu toate chestiile rele, shi sa decida mai apoi ca vor sa ramana mai departe un timp indefinit. S-ar putea ca fiecare din ei sa devina cu trecerea timpului cu totul altcineva insa existe shi shansa lucrurile noi care ii leaga sa conteze mai mult decat cele care care poate ii legau odinioara.

* * *

Despre ce a spus Monica mai sus: lucrurile pot sa ajunga sa merga prost shi daca lucrurile nu sunt lasate in voia sortzii. Cand privesc lucrurile din perspectiva unul copil imi pare mai bine ca parintzii sa fie cat mai tineri shi cat mai aproape de varsta mea. Cand ma gandesc din perspectiva cealalta imi pare mult mai bine sa ai rabdare pana se mai lumuresc lucrurile cu ce vrei de la viatza pana sa ajungi efectiv sa ai copii. Pe de alta parte chiar natura nu vrea ca lucrurile sa stea oricum (sindromul Down).

Sa fitzi iubitzi!
... shi casatoritzi daca credetzi de cuviintza. ;-)