Irosesc spatiu

Ce este imaginatia?
Oare visezi vreodata pe cineva alaturi de tine?
Nu-mi spune. Stiu: putin probabil. Te visezi bogat, te visezi faimos, te visezi nefericit, te visezi mort.

Si totusi, am pus doua intrebari total diferite. Imaginatia este capacitatea de a copia ceea ce vezi din mai multe surse si a reda in expresia ta. Sau mai degraba este incapacitatea. Nu ma crezi. Te rog, te conjur, uita-te la o pictura. Oricare, cu cat mai faimoasa cu atat mai bine. Ce vezi? Daca ai norocul chiar sa vezi ceva inteligibil, atunci vei recunoaste ca, daca ar fi sa vezi obiectul real, acest tablou este o biata imitatie ruginita. Stiu, vei spune de simtamintele inalte pe care ti le induce. Ha! Sa stii ca la tine s-a gandit amaratul ala de desena aceasta capodopera, nu la banul promis pentru inca o halba de bere. Atat l-a dus capul, atat a facut. S-a uitat prea mult in jurul lui, atat.
Oricat de mult am incerca, nu putem imita natura. Acest dar, aceasta imaginatie, este doar refularea prea multor informatii vizuale, auditive, olfactive, tactile chiar, pe care le percepem in fiecare moment.
Ce-ar fi daca ai fi un punct fara culoare situat intr-un spatiu infinit negru. Daca pana acum m-ai judecat, spune-mi te rog, ce ti-ai putea imagina in acest moment? Esti sigur ca ai putea vizualiza, simti, mirosi, auzi ceva?

Si totusi, (ce-mi place sa las o portita deschisa pentru a-mi putea contrazice/lua in deradere fraza), ai visul.

Iubesti, ai iubit, vei iubi. Deci in viata ta de animal social nu esti singur.

Relatii biologice intretinute artificial de o ambitie prosteasca si egoista de a-ti demonstra ca tu contezi in viata asta: impresia ca te poti darui, ca poti face orice pentru celalalt si el/ei la fel.
Problema ta.

Si totusi, te-am prins cand visezi. Nu-mi aduc aminte sa te fi auzit povestind in fiecare dimineata cum ti-ai visat relatia carnalo-spirituala ( aici ma refer atat a sot/sotie/amant/amanta/concubin/etc cat si la familie/rude/nepoti/veri/prieteni/necunoscuti/etc).
Bine, ai visat-o o data pe tatz Ileana. Bravo.

Cu o miscare ritmica, visul revine si te acapareaza. Trupul nu mai are valoare, toate acele simturi valoroase nu mai exista. Ma uit la tine si nu te simt langa mine. La ce oare visezi? In fiecare seara mi te fura. Te reincarca, te reimprospateaza, dar mi te fura minut cu minut, secunda cu secunda, din ce in ce mai mult, pana mi te va lua de tot.

Oare unde calatoresti in acele momente? Oare esti in acel spatiu infinit, un punct nedefinit. Oare tu creezi monstrii care ma ameninta. Oare tu esti soarele care ma incalzeste, luna care ma vegheaza?

Visul este o activitate cerebrala a subconstientului care ordona intreruperea si refacerea senzorilor pentru a putea fi refolositi in ziua urmatoare. Tu, amarat locatar al unei bucati din masinaria creierului, resimti aceste efecte si gresit, datorita doar limitarilor tale, le interpretezi ca pe niste chestii marete, vise.

De asta te-ai nascut ca sa dispari. Din cauza ca ai impresia ca visul este un scop nu o intamplare.